LEAGĂNELE

Maeştrii sacrilegiului se amestecă printre porumbei
într-un happening invizibil Ai zice că îşi beau cafeaua că se amuză în faţa cutiilor cu jocuri automate
una îmi trimite două carpete verzui (amintire de când ne-am văzut pentru prima şi ultima oară)
ar vrea să ne justificăm să spunem cuvântul care mănâncă toate cuvintele să ne iscălim pe ziduri
să ne mai dăm în leagănul acela pângărit
fratele tău a murit (zic din decenţă) ca alte milioane de bărbaţi dându-se în leagăn fiecare cu logodnica lui tumefiată de plictiseală
purtau şerpi şi încremeneau de spaima balansului negru
erau mulţumiţi de culoarea galoanelor fiecare lângă logodnica lui îşi acopereau ochii când le vorbeai despre MAREA IUBITĂ care plutea disperată pe deasupra lumii
fratele tău a crăpat milioane de fete se uitau în pământ ascultau cum le sună sânii
câţiva adolescenţi bănuiau că se întâmplă ceva dincolo de uşă
unu se întorsese în profil se uita în sus
nu i se putea spune era un fel de blestem existau criterii

hopa mă împinge la masă terifianta mea disponibilitate
nu mă ironiza teroarea mea să ne găsim un loc de pauză
nişte instincte cu gura închisă

podul s-a înecat nunta va trebui să treacă dincolo în bărci cu mireasă cu tot
fantoma căpitanului Cook strigă cookoo înainte de a se mai prăbuşi o dată eroic printre buruienile din fundul grădinii
cu şapte nopţi înaintea zilei de naştere
hopa mă cufund într-o fertilă anihilare aş putea să opresc leagănele să spun totul
s-a întâmplat ceva interesant cu o pasăre la fereastră într-o lume umedă