UN LOC ACOLO

E necesar să ţinem seama de tot ce am rostit numai în treacăt în lunga noastră viaţă În plus va trebui să ne gândim la tot ce am uitat restituind astfel strălucitoarea tăcere care se cuvine

şi fiecare dintre noi lovindu-se de duritatea propriului său ochi se va trezi atunci la vârsta unei poetice dimensiuni indiferente care se anulează de la sine şi ne părăseşte încetul cu încetul pe măsura unei adânci uitări

şi nimeni n-o să mai apară nici chiar aceea care ne visa în graţia înverşunată a iubirii

(altminteri veghea ei ne ocroteşte pe drumul fără încetare care ne străbate)

şi doar un loc acolo ne va aştepta venirea dezamăgitoare